Sudura mig-mag Kemppi

În construcţiile metalice se deosebesc două procedee de sudare:

-    sudarea prin topire;

-    sudarea prin presiune.

Sudarea prin topire este procedeul de îmbinare a două sau mai multe piese prin topirea locală a acestora, cu sau fără material de adaos. Metoda se poate realiza ce gaze ( sudura oxiacetilenică ), cu arc electric, cu hidrogen atomic, şi aluminotermic.

Sudarea prin presiune este metoda de sudare realizată fără adaos de material, când materialele ce urmează a fi îmbinate se aduc în stare plastică şi apoi sunt presate prin procedee mecanice.

Sudarea prin presiune se poate realiza:

-    electric, prin rezistenţă;

-    prin forjare;

-    cu gaze;

-    aluminotermic prin presare.

În construcţiile metalice se folosesc cel mai adesea sudarea cu arc electric, sudarea prin presiune şi sudarea oxiacetilenică.

Alegerea procedeului de sudare se face ţinând seama de următoarele criterii:

-    materialele sudate;

-    utilajul folosit;

-    condiţiile de funcţionare ale organului de maşină.

Sudarea constituie unul din cele mai sigure si expeditive procedee de asamblare, fiind aplicată pe larg la realizarea ansamblurilor din tabla groasa sau subţire, profile, bare, sârmă etc. Răspândirea acestui procedeu de asamblare se explică şi prin faptul că preţul de cost al îmbinării este sensibil mai scăzut decât cel al îmbinărilor oobţinute pe alte căi.

Sudarea în mediu de gaz protector 

În acest caz, arcul electric poate fi supravegheat, productivitatea este mai mare şi costul mai redus.

La sudarea tablelor subţiri, mai ales dacă acestea sunt realizate din oţeluri inoxidabile termorezistente, această metodă este destul de eficientă. Drept gaz protector se utilizează bioxidul de carbon la sudarea oţelurilor, iar pentru sudarea cuprului se foloseşte argon sau azot. 

Aparate de sudura Kemppi  sunt folosite in mod frecvent pe santiere navale si sunt recunoscute pentru fiabilitatea lor .